Polițiști cu 3 luni de studii, scoși pe stradă în lupta dură cu interlopii. Aceasta este imaginea actuală a Poliției Române, instituție care nu a stat bine niciodată la acest capitol. Totuși, nivelul de încredere al românilor în forțele de ordine este la cel mai scăzut nivel din ultimii 30 de ani. Politicul pare să fie principala cauză a stării actuale a structurilor de ordine din România.
Analistul politic Dorin Iacob consideră că polițistul este pus într-o multitudine de probleme, pentru că este o mare diferență între ce se predă la școală și realitatea din teren.
„Poliția e oglinda statului de drept, iar dacă aceasta este spartă, cam așa arată și statul de drept. Puțin cât am profesat meseria de polițist, am îndrăgit-o. Respect meseria, dar privesc cu furie și îngrijorare actuala situație. Pe vremuri, nu te duceai direct să te înscrii la Academia de Poliție. Ți se făcea un dosar, treceai prin verificări. Consider că sunt foarte multe probleme și în lege, astfel încât polițistul este pus într-o serie de dileme. Una e regulamentul intern, alta e realitatea din stradă. Profesia de psihologi în sistemele de apărare există. Teste există. Dar, în sistemul românesc, de la nivel de cea mai mare comandă, psihologii sunt considerați oameni cu ajutorul cărora intri sau nu în sistem. În mentalitatea românească, pshilogoul nu are aceeași valoare. Ori nu e înțeles, ori e persoana cu ajutorul căreia intri în sistem”, concluzionează analistul politic Dorin Iacob.
Jurnalistul Mihai Belu susține că o problemă o reprezintă pensionarea la vârste mici, 45-48 de ani și lipsa profesorilor din instituțiile de învățământ polițienesc.
„La noi se uită acum pensionarii de 40 de ani din poliție. Acum, pensonari fiind, își dau seama că nu are cine să-i apere. Uniforma de poliție se îmbracă pe dos după 6 luni de școală. A termiant un cetățean liceul, a stat 6 luni la Câmpina și s-a făcut polițist. Cheltuim o grămadă de bani să școlim polițiștii, iar atunci când ajung la maturitate, pleacă din sistem. Normal că pleacă la pensie la 45 de ani, pe 8-9.000 de lei pe lună. Acum, sună la 112 și vine o domnișoară după 6 luni de școală și nu a are ce face. Testele psihologice ar trebui să le facă niște colective de cercetători, iar chestia asta costă bani. Din ce știu, nu se plătesc sume pentru teste bine făcute. Sunt mii de polițiști care au picat testul de câteva ori, dar apoi l-au luat pentru că nu exista om pe post. Testarea psihoilogică este în glumă. Pe vremuri, intrarea la Academie echivala cu un statut. Ce vedem acum la poliție este în legătură cu întreaga societate”, consideră Belu.
Fostul ofițer SRI și fost angajat în poliție, Daniel Florea, spune că situația se perpetuează din cauza numirilor doar pe criterii politice la vârful structurilor de forță, profesioniștii fiind începărtați.
„Este o transformare greșită a meseriei de polițist. Până la 10% din efective trebuie să fie femei. Nu neg meritele femeilor, însă, din nefericire acest procent s-a pierdut. Am aflat recent că de doi ani de zile cei de la Academia de Poliție fac o altfel de selecție, proba sportivă. Degeaba vedem băieți de 20 de ani care au terminat școala de 3 luni de zile, iar pe urmă îi azvârlim în stradă. Cei care au ajuns la maturitatea profesională, au pelcat. Mulți au plecat de scârbă, nu pentru pensie. Șefii sunt puși cu mâna de factorul politic, iar profesioniștii au plecat la vârste fragede din MAI. Situația actuală este din cauza politicului. Societatea este ruptă profudn în două. Regimul armelor din România este cel mai draconic din Europa. La 31 de ani de la Revoluție polițistul este cercetat dacă face uz de armă, iar interlopii fac bombe, iar până ajungem să aflăm cine e, devine prea târziu. Vedem că șefii sunt foarte tineri sau personaje dubioase, care de multe ori au pactizat cu infractorii, cu magistrații. Azi, procurorul conduce ancheta, iar polițistul este sluga lui. Polițistul face fix ce îi dictează procurorul. Înainte de a ajunge la SRI, lucrăm la oficiul de emigrări. Când eram în poliție, interogam oameni care voiau să intră în țară. Pe scurt, i-am identificat pe doi inși drept sirieni care voiau să beneficieze de cetățenie ca să facă afaceri. Au vrut să mă mituiască, dar n-am acceptat. După șase luni de zile am întrebat ce s-a întâmplat cu dosarul. Nimeni nu știa nimci, nu am gasit nicio urmă. După ceva timp m-am întâlnit cu sirienii pe stradă, care mi-au spus, râzând, că dacă nu am vrut eu să iau șpagă, au luat colegii de la BCCO. Când am intrat la Academia de Poliție știam starea de precaritate a poliției, dar erau foarte mulți care își făceau treaba până la capăt. Politicienii au pus șefi care să le fie obedienți. În zonele de frontieră sunt dependenți politicienii de sumele din contrabandă. Lucrătorul din poliție devine ușor blazat și nu mai acționează. Răspunsul celor din conducere este că…ascultă, notează, dar nu se întâmplă nimic. Am stat foarte mult prin penitenciare. Am avut tangențe cu mulți oameni din închisori. Multe servicii de informații sunt interesate să obțină date de la capii rețelelor infracționale aflați în închisoare, iar atunci se fac târguri, ei fiind eliberați. Marele noroc al României este faptul că a exportat infractorii odată cu deschiderea granițelor. Încă nu suntem o țară bogată, cu interes major pentru infractori”, conchide fostul ofițer SRI.
Bogdan Bănică, președintele executiv al Sindicatului Național al Polițiștilor din România, spune că lipsa orelor de pregătire fizică și a celor de tactică polițienească reprezintă cele două mari probleme actuale ale MAI.
„Ne-am dori să fim mai bine pregătiți. Discutăm despre pregătirea fizică și cele de tactică. Nu putem arunca niște copii în stradă să lupte cu infractorii. Poate teoria o cunosc, dar pregătirea sportivă și cea de tactică nu se continuă după terminarea școlii și astfel vom avea astfel de evenimente mai tot timpul. Din cauza deficitului de personal sunt tinerii aruncați în stradă. Am propus mărirea numărului de elevi. Până acum doar ședințe, dar nu se implementează nimic. Este un dezinteres generalizat la nivel de minister. Am un coleg, formator sportiv și pe tactică, își face orele online și le pune pe Facebook. Este un dezinteres total, după care ne mirăm de ce avem astfel de cazuri. Sunt ore de tactică polițienească, dar dacă nu sunt exersate permanent, tot degeaba. Nu avem psihologi, ci pseudopsihologi, care fac anumite evaluări în funcție de ce directive primesc”, acuză polițistul.
Liviu Chesnoiu, psiholog criminalist, merge pe toleranța zero față de criminalii în serie și pe tratarea cauzei în profunzime, pentru că odată eliberat, recidivistul va acționa la fel.
„Există o întreagă încrengătură. Fără o armată de avocați nu faci nimic. Ei găsesc tot felul de chichițe. Legea are tot felul de portițe. Sutn foarte multe hibe ce trebuie remediate. În penitenciar sunt tot felul de oameni care se plictisesc. Unii sunt și cu studii juridice și dau sfaturi. Ar trebui să fie o armată de psihologi care să stea de vorbă cu ei și să-i facă să nu mai comită astfel de fapte, însă nu reușim să stăm de vorbă cu criminalii. Ar trebui ca acele fapte groaznice să nu beneficieze de tot felul de chichițe. În Ungaria, pedofilii fac 20 de ani, fără eliberare condiționată. La noi, mai scrie o carte și iese mai repede. El intră rău în penitenciar și iese și mai rău de acolo. Unii își conduc afacerile din penitenciar. Trebuie toleranță zero, pentru că nu intrăm în profunzime, să tratăm, cauza. Vom fi un stat foarte tolerant, iar poliției îi este frică să acționeze. Meritocrația trebuie să fie norma atunci când sunt angajați oameni în structurile de forță”, spune Chesnoiu.
Sursa: Realitatea din Justitie
