Gică Popescu a fost judecat şi condamnat.  Fără a aduce o lezare a actului de justiţie comentăm legalitatea contabilă şi fiscală a invinuirii.

În dosar nu există o expertiză şi ANAF nu a efectuat o inspecţie fiscală.  Înainte de declanşarea unei inspecţii fiscale, dar în urma unui control al Gărzii Financiare, Gică Popescu a decis să plătească în România impozitul pe venitul primit de la Galatasaray.

La pagina 224 din Rechizitoriu este cheia de rezolvare a milionului – rezidenţa fiscală a lui Gică Popescu, ce nu a fost investigată, veniturile pe care le declară putând fii pentru o perioadă unde rezidenţa era în afara României, Germania, Turcia sau Italia (Lecce). 

Comisionul a fost obţinut în Grecia şi Turcia.  Competenţa teritorială fiscală este Grecia şi Turcia. 

  • Locul prestării este considerat a fi sediul activităţii economice sau sediul permanent al beneficiarului pentru prestările de servicii efectuate de intermediari
  • Faptul generator intervine la data prestării de servicii.

Dacă rezidenţa fiscală era Turcia sau altă ţară, Gică Popescu nu datora impozit în România.

Condiţii de rezidenţă:

  1. au domiciliul în România, sau
  2. au centrul intereselor vitale în România, sau
  3. sunt prezente  în România pentru o perioadă sau mai multe perioade ce depăşesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat.

Deci dacă vroia Gică Popescu, jurisdicţia nu aparţinea României să o investigheze, aşa cum rezultă din declaraţia NEINVESTIGATĂ şi NECLARIFICATĂ la pagina 227 din Rechizitoriu.  Gică Popescu a adus un venit necuvenit României.

Dar Gică Popescu a dat o declaraţie:

“În data de 01 septembrie 2003 am primit suma de 1.000.000 USD  de  la  clubul Galatasaray Istanbul. Deşi,  pe chitanţa emisă de clubul Galatasaray Istanbul se scrie “Transfer fee for Florin Bratu”, în realitate suma respectivă nu reprezintă în totalitate comisionul pentru transferul jucătorului Florin Bratu. În calitatea mea defost juător la clubul Galatasaray am ajutat acest club să transfere din România în vara anului 2003, un număr de 3 jucători (Bratu Florin, Ovidiu Petre şi Gabriel Tamaş), discuţiile mele cu reprezentaţii clubului au fost ca eu să primesc suma de 350.000 USD pentru acest ajutor.Precizez că în anul 2001, am plecat de la Galatasaray Istanbul la echipa  italiană  Lecce, am  fost  nevoit  să  renunţ    la  o  sumă  de aproximativ  650.000  USD  (pe  care  mi-o datora clubul Galatasaray şi alte  drepturi  contractuale)  pentru  a putea fi  lăsat  să  plec  la  echipa italiană în vara anului 2003, la rugămintea clubului Galatasaray de a transfera  3  jucători,  am  avut  ocazia  să-mi  recuperez  şi  suma  de 650.000 USD la care într-un fel fusesem nevoit să renunţ. Atunci, la 1 septembrie   2003, am   primit   suma   de 1.000.000 USD (350.000 comision transfer pentru cei 3 jucători şi 650.000 USD suma restantă –aşa cum am arătat mai sus) şi am semnat o chitanţă în acest sens. Această sumă de 1.000.000 USD a rămas în Turcia.”

Aşa cum rezultă declaraţie suma de 1.000.000 a fost interpretată chiar de Gică Popescu drept COMISION.  Drept pentru care trebuia alocată ori firmei Becali Sport SRL ori lui Gică Popescu. 

Din punct de vedere fiscal, alegerea lui Gică Popescu de a o declara, ÎNAINTEA inspecţiei fiscale şi plata îl absovă de orice altă vină, pentru nedeclararea la termen, conform OG 68/1997 Art 14 alin. (3) Dacă plătitorul îsi corecteaza din proprie iniţiativă declaraţia, înainte de iniţierea de către organul fiscal competent a procedurii de stabilire din oficiu a obligaţiei de plată, fapta prevăzută la alin. (1) se sancţionează cu avertisment.

 Contabil şi fiscal avem aspecte clare de nelegalitate:

  • Ne bis in idem. Nu poţi fi judecat de două ori pentru aceiaşi faptă. Prin plata penalităţilor GP a fost sancţionat o dată.  Prin dosarul penal pentru aceiaşi fapta a fost condamnat.
  • Neclaritatea legii. Pentru aceiaşi faptă în fiscal (Legislaţia fiscală aplicabilă lui GP a fost OG 61/2002 şi OG 68/1997) primeşte avertisment/contravenţie, în penal este infracţiune (Legea 87/1994)
  • Autoritatea delegată de Lege şi raportată Comisiei Europene pentru investigarea fraudei fiscale este ANAF, nu Garda Financiară/Parchetul/Poliţia – vezi OG 8/2005
  • Decizia CCR 72/2019 – Procesele verbale ale GF nu sunt acte legale, dar Rechizitoriu se bazează pe ele ca probe. Se declară neconstituţional art 233^1, din CPF, referitor la utilizarea proceselor verbale GF din dosarele penale  folosit de Parchet.  O probă nu mai este probă, dar învinuirea pe o probă neconstituţională rămâne.  Nu se aplică retroactiv

Fără a intra în domeniul legal, consider că elementul central este Regulamentul FIFA, care la data tranzacţiei permitea TPO.  Parchetul spune că nu era prevăzut de FRF sau FIFA, deci ilegal, FIFA însă spune altceva:

  • Nu existau prevederi despre influenţa terţilor asupra cluburilor in 2003
  • Art 18 bis Influenţa terţilor asupra cluburilor (introdus in 2007)

1.Niciun club nu poate încheia un contract care permite unei alte părţi semnatare sau unui terţ să influenţeze, prin chestiuni legate de muncă sau transferuri, independenţa clubului,politica acestuia sau rezultatele echipelor sale.

  • Art 18ter a treia parte din drepturile economice ale jucătorului

1.Nici un club sau jucător nu trebuie să intre într-un acord cu o terță parte prin care terța parte este îndreptățită să participe, fie integral sau parțial, la compensația ce trebuie platită în cazul unui viitor transfer al unui jucător de la un club la altul, sau de a i se atribui drepturi în cazul unui transfer sau al unei compensații din transfer.

  1. Interdicția din paragraful 1 intră în vigoare începând cu 1 mai 2015.

Cu alte cuvinte infracţiunea din Rechizitoriu nu există.

Verdictul meu – Gică Popescu nu avea calitate, iar pentru milion nu mai era pericol public pentru a fi condamnat

Am pregătit o prezentare detaliată a celor două tranzacţii, ce poate fi cercetată:

Sursa: Realitatea din Justitie