De peste 20 de ani, una dintre cele mai sensibile și strategice infrastructuri ale României a fost cedată, în liniște și fără scrupule, în mâinile unui singur om: miliardarul Ion Țiriac. Printr-un contract semnat fără licitație, într-un dispreț total față de lege și de orice logică economică, imperiul său a pus mâna pe terenuri din zona de securitate a Aeroportului Otopeni, profitând de clauze obscure, influență politică și complicitatea unor oameni-cheie din stat. Nota de plată? Peste 40 de milioane de euro evaporate din bugetul public.
Context și miza economică
Documente obținute de redacția fantome.info arată cum una dintre cele mai controversate afaceri din România ultimelor trei decenii continuă să prejudicieze bugetul de stat cu zeci de milioane de euro anual. În timp ce populația este îndemnată să „strângă cureaua”, iar guvernul caută soluții disperate pentru echilibrarea bugetului, miliardarul Ion Țiriac și fiul său, Ion Alexandru Țiriac, beneficiază de un contract scandalos la Aeroportul Internațional Henri Coandă – un contract care durează de peste două decenii și a costat statul român, potrivit calculelor jurnaliștilor, aproximativ 40 de milioane de euro.
În centrul acestei afaceri se află o rețea de influență formată din foști directori de instituții publice, politicieni și apropiați ai familiei Țiriac. Printre aceștia: George Dorobanțu, fost director al Aeroportului Otopeni, și Paul Gheorghiu, fost șef de cabinet al premierului Dacian Cioloș și fost președinte al Global Romanian Investment Council (GRIC).
Contractul inițial și clauzele ilegale
Anul 1999 marchează începutul poveștii. Compania Țiriac Air, deținută de Ion Țiriac, obține direct – fără licitație publică – un contract cu Compania Națională Aeroporturi București (CNAB) pe o perioadă de 49 de ani.
Contractul prevedea concesionarea unui teren de 12.500 mp în zona de securitate 0 – o zonă strategică, aflată între cele două piste ale aeroportului și lipită de hangarul companiei DHL. Țiriac se angaja să construiască un hangar privat pentru aviația de business, însă condițiile contractuale s-au dovedit dezastruoase pentru stat:
– Aeroportul urma să primească doar 35% din profit, în timp ce compania lui Țiriac încasa 65%.
– Timp de peste 20 de ani, nu a fost raportat niciun profit, compania „optimizându-și” câștigurile pentru a evita plata dividendelor.
– O clauză adăugată ulterior prevedea că, în lipsa profitului, Țiriac plătește doar 0,26 dolari/mp/lună, adică 3.250 de dolari pentru întreg terenul.
Astfel, din 1999 până astăzi, familia Țiriac plătește o chirie simbolică pentru un teren strategic aflat chiar în centrul celui mai important aeroport din țară. Mai mult, clienții hangarului – avioane private din toată lumea – au acces direct la pistă fără controale vamale sau de securitate. Asta înseamnă că, teoretic, în România pot intra sau ieși arme, droguri, bani sau bunuri fără ca autoritățile să știe, notează jurnaliștii de la fantome.info.
Rolul lui Dorobanțu și Gheorghiu
În 2020, Curtea de Conturi a descoperit că, pe lângă terenul concesionat legal, Țiriac ocupa abuziv și 1.820 mp de spațiu verde și 5.708 mp de platforme betonate – fără a plăti chirie și fără bază legală. Cu toate acestea, conducerea aeroportului nu a făcut niciun demers pentru recuperarea prejudiciului.
Instituția a calificat contractul drept ilegal și profund dezavantajos pentru stat, cerând rezilierea imediată. Directorul de atunci al aeroportului, Florin Dimitrescu, a inițiat timid procedurile de reziliere, dar le-a abandonat rapid. În loc să fie anulat, contractul a fost protejat și consolidat în timp. Apoi a venit George Dorobanțu, care nu doar că nu a reziliat contractul, ci a și blocat orice încercare de recuperare a datoriilor – estimate la zeci de milioane de euro.
În cercuri restrânse, atât Dimitrescu, cât și Dorobanțu se prezintă drept „ofițeri acoperiți” al unor instituții de stat de forță. Potrivit surselor fantome.info, Dorobanțu ar fi fost „consiliat” în această operațiune de Paul Gheorghiu, care a participat la toate întâlnirile cu reprezentanții companiei Țiriac.
Paul Gheorghiu – prezentat tot drept „ofițer acoperit” – este descris de surse apropiate de site-ul amintit drept „traficantul de influență” între Dorobanțu și familia Țiriac. Relația sa apropiată cu Ion Alexandru Țiriac a fost esențială în menținerea acestui contract păgubos.
În 2022, Gheorghiu a apărut public la Abu Dhabi alături de Dorobanțu și Mihălțan, discutând un „memorandum de investiții” – o dovadă suplimentară a conexiunilor sale la nivel înalt.
Mecanismul mitei: mașini, apartamente și vacanțe de lux
Surse din interiorul companiilor implicate au confirmat, pentru fantome.info, că protejarea contractului și blocarea rezilierii s-au făcut cu ajutorul unui mecanism clasic de corupție: mită mascată sub formă de bunuri și servicii de lux.
George Dorobanțu, fostul director al Aeroportului Otopeni, ar fi primit două autoturisme Mercedes de la Țiriac Auto, la „prețuri simbolice”.
Paul Gheorghiu, intermediarul dintre Țiriac și Dorobanțu, ar fi beneficiat de un apartament gratuit în complexul Stejarii (proprietatea familiei Țiriac). În plus, Gheorghiu ar fi avut acces la zboruri private către mai multe destinații, fără să achite contravaloarea acestora.
Documente interne arată că, în negocierile privind terenurile ocupate abuziv, Dorobanțu a stabilit chirii de 0,4 euro/mp pentru spațiile verzi și 1 euro/mp pentru platformele betonate – sume derizorii pentru o zonă strategică a celui mai important aeroport din țară.
Potrivit propriilor sale calcule, Aeroportul Otopeni ar fi pierdut peste 2 milioane de dolari doar din aceste spații suplimentare. În realitate, prejudiciul total cauzat statului român este estimat astăzi la aproximativ 40 de milioane de euro.
La acest mecanism infracțional ar fi participat, conform surselor citate de fantome.info, mai multe persoane-cheie:
– din partea Aeroportului Otopeni: Raluca Serea, Elena Năstase, Bogdan Podea și Bogdan Litoi
– din partea Țiriac Air: Victor Ivan, Alexandra Negraru, Anca Bugeanu, Octavia Malene și Elena Segărceanu
