Ministrul Justiţiei, Stelian Ion, afirmă că în decizia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene se arată că sunt contrare dreptului Uniunii reglementările privind înfiinţarea Secţiei speciale, „dacă acestea nu sunt justificate de imperative obiective şi verificabile legate de buna administrare a justiţiei”, informează News.ro.
Totodată, arată ministrul, Curtea a stabilit că „exemplele practice din activităţile SIIJ sunt de natură să confirme realizarea riscului ca această secţie să se asemene unui instrument de presiune politică şi să intervină pentru a schimba cursul anumitor anchete penale sau al unor proceduri judiciare”.
„Această constatare pune definitiv capăt dezbaterii publice conform căreia desfiinţarea SIIJ ar trebui însoţită de anumite garanţii precum şi înlătură tranşant argumentaţia conform căreia simpla existenţă a SIIJ ‘constituie o garanţie legală a principiului independenţei justiţiei, sub aspectul componentei sale individuale, independenţa judecătorului’, respectiv că ‘se asigură, pe această cale, o protecţie adecvată a magistraţilor împotriva presiunilor exercitate asupra lor, împotriva abuzurilor săvârşite prin sesizări/denunţuri arbitrare'”, afirmă Stelian Ion.
Ministerul Justiţiei a transmis, miercuri seară, o analiză făcută de Stelian Ion asupra deciziei din 18 mai a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), „hotărâre de referinţă cu privire la statul de drept şi organizarea sistemului judiciar din România”.
Conform sursei citate, o primă dezlegare a CJUE a vizat Decizia 2006/928/CE a Comisiei de stabilire a unui mecanism de cooperare şi de verificare a progresului făcut de România pentru atingerea unor obiective de referinţă specifice în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei, precum şi rapoartele întocmite de Comisia Europeană pe baza acestei decizii.
Astfel, Curtea a stabilit că Decizia 2006/928/CE este obligatorie pentru România în toate elementele sale, adică atât în privinţa considerentelor (prin care instituirea MCV este justificată de imperativul remedierii deficienţelor din domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei), cât şi în privinţa „obiectivelor de referinţă” stabilite în sarcina României prin Anexă vizând, printre altele, garantarea unui proces judiciar mai transparent şi mai eficient şi continuarea, în baza progreselor realizate deja, a unor cercetări profesioniste şi imparţiale cu privire la acuzaţiile de corupţie la nivel înalt, respectiv adoptarea unor măsuri suplimentare de prevenire şi combatere a corupţiei, în special în cadrul administraţiei locale.
Totodată, CJUE a stabilit că România are obligaţia adoptării „măsurilor adecvate” pentru atingerea obiectivelor asumate privind reforma judiciară şi lupta împotriva corupţiei, ţinând seama de principiul cooperării loiale şi de recomandările formulate în rapoartele MCV, respectarea valorilor consacrate de articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană constituind o condiţie pentru a beneficia de toate drepturile care decurg din aplicarea tratatelor în privinţa României.
Astfel a fost reafirmat, şi cu referire la România, principiul menţinerii nivelului de protecţie a valorilor Uniunii, în temeiul căruia un stat membru nu îşi poate modifica legislaţia astfel încât să determine un regres al protecţiei valorii statului de drept, România fiind, aşadar, obligată să asigure evitarea oricărui regres, în raport cu această valoare, al legislaţiei în materie de organizare a justiţiei, abţinându‑se să adopte norme care ar aduce atingere independenţei judecătorilor.
„Concluzia CJUE a fost că ‘obiectivele de referinţă’ din anexa Deciziei 2006/928/CE au caracter obligatoriu, astfel încât România are obligaţia expresă de a le îndeplini şi de a lua măsurile adecvate în vederea realizării lor în cel mai scurt timp şi are obligaţia de a se abţine să pună în aplicare orice măsură care ar risca să compromită atingerea aceloraşi obiective (…). În realizarea acestor obligaţii clare, România trebuie să ţină seama în mod corespunzător de cerinţele şi de recomandările formulate în rapoartele MCV, având sarcina de a colabora cu bună credinţă cu Comisia pentru a surmonta dificultăţile întâmpinate cu privire la realizarea ‘obiectivelor de referinţă’, cu respectarea deplină a acestor obiective şi a dispoziţiilor tratatelor”, arată ministrul Justiţiei.
El adaugă că problema concordanţei prevederilor legale interne privind numirile interimare în funcţiile de conducere a Inspecţiei Judiciare şi înfiinţării Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie cu dreptul Uniunii a fost soluţionată tot din perspectiva caracterului obligatoriu al Deciziei 2006/928, pornindu-se de la constatarea că acest act al Comisiei acoperă sistemul judiciar din România în ansamblul său, precum şi lupta împotriva corupţiei, obiective de referinţă a căror realizare concomitentă (iar nu separată) poate contribui la crearea unui sistem judiciar şi administrativ caracterizat prin independenţă şi imparţialitate.
Conform aceleiaşi surse, după ce s-a remarcat că reformele din 2018 şi 2019 au adus modificări legilor justiţie în scopul ameliorării independenţei şi a eficienţei puterii judecătoreşti (iar aceasta constatare semnifică, prin ea însăşi, o constatare a încălcării principiul menţinerii nivelului de protecţie a valorilor Uniunii cu toate consecinţele ce decurg de aici), Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit că dreptul Uniunii se opune unei reglementări precum O.U.G. nr. 77/2018 prin care Guvernul a făcut numiri interimare în funcţiile de conducere ale Inspecţiei Judiciare, fără respectarea procedurii normale de numire, atunci când această reglementare este de natură să dea naştere unor îndoieli legitime cu privire la utilizarea prerogativelor şi a funcţiilor acestui organ ca instrument de presiune asupra activităţii respectivilor judecători şi procurori sau de control politic al acestei activităţi.
„Curtea a subliniat că nu este abilitată să aplice dreptului Uniunii cu privire la o speţă determinată, acesta fiind sarcina instanţelor naţionale, însă a reamintit jurisprudenţa sa constantă în baza căreia, în cadrul cooperării loiale prevăzute la articolul 267 TFUE, poate furniza instanţelor naţionale elementele de interpretare a dreptului Uniunii care ar putea să le fie utile în aprecierea efectelor uneia sau ale alteia dintre dispoziţiile acestuia. În acest context, CJUE a subliniat că garanţiile de independenţă şi de imparţialitate impuse în temeiul dreptului Uniunii postulează existenţa unor norme care să permită înlăturarea, în percepţia justiţiabililor, a oricărei îndoieli legitime referitoare la impenetrabilitatea instanţei în cauză în privinţa unor elemente exterioare şi la neutralitatea sa în raport cu interesele care se confruntă. Acest principiu înseamnă că judecătorii trebuie să se afle la adăpost nu numai faţă de intervenţii sau de presiuni exterioare care le pot pune în pericol independenţa ci şi la adăpost de orice influenţă indirectă, susceptibilă să orienteze deciziile judecătorilor în discuţie şi să înlăture astfel o lipsă a aparenţei de independenţă sau de imparţialitate”, mai arată Stelian Ion.
Sursa: Realitatea Din USR
