Apar noi informații despre caracatița infracțională pe care a pus-o la cale Sebastian Ghiță! Cunoscut în urmă cu mai bine de zece ani drept unul dintre cei mai bogați parlamentari și moguli media din România, „borfașul din portbagaj” și-a împrumutat apropiații cu zeci de milioane de euro. Veniturile imense ale afaceristului nu s-au modificat semnificativ în cei patru ani când Ghiță s-a aflat în Camera Deputaților, dar sumele pe care le-a transferat către cunoscuți au devenit astronomice. Întreaga schemă miroase de departe, ca din Serbia, a spălare de bani.
Fugarul a cărui televiziune apără astăzi sistemul monstruos aflat la conducerea României avea la 37 de ani o avere demnă de topurile Forbes. Gurile rele spun că în realitate ar fi fost chiar mai mare, însă mogulul mafiot nu a avut nicio reținere să declare totuși câteva sute de milioane de euro. Totul, ca să pară cât de cât curat în fața ochilor neavizați.
În anul 2016, Ghiță se scălda la propriu în bani și putere. Putere conferită de protecția de care a beneficiat de la Statul Paralel.
Tânărul afacerist pe care cu greu l-ar putea vedea cineva drept neprihănit avea obiecte de artă de 13 milioane de euro, bijuterii de 3,1 milioane de euro și ceasuri de 900.000 de euro. La fel ca toți afaceriștii „curați” din România, nababul fugar avea și un „micuț” cont bancar în Elveția, cu „doar” 18 milioane de euro. În țară, Ghiță a fost precaut și nu a păstrat niciun ban, asta chiar dacă în declarația anterioară apărea un cont cu 5,5 milioane de dolari. La capitolul terenuri, afaceristul fugar declara că avea doar 3, în intravilan. Toate erau în Ploiești, iar însumat aveau peste 1300 de metri pătrați. Casa „borfașului din portbagaj” are o suprafață similară, de peste 1200 de metri pătrați.
Lucrurile devin cu adevărat interesante abia după ce ne uităm la împrumuturile pe care Ghiță le-a acordat. Suma nu este deloc neglijabilă, iar unul dintre nume le-a atras atenția jurnaliștilor. Mogulul mafiot i-a trimis unuia dintre prietenii săi, Alexandru Iacobescu, nu mai puțin de 90,3 milioane de euro și 4 milioane de dolari! Bărbatul a apărut în spațiul public din poziția de manager al România TV, goarna în media a lui Ghiță.
Așa cum am arătat și în articolele anterioare, averea lui Ghiță s-a format aproape exclusiv din contracte extrem de profitabile cu statul român. Atunci când punem informațiile cap la cap, nu putem să nu întrebăm din ce în ce mai apăsat dacă este vorba de o schemă complexă de spălare de bani sau nu.
Campion la afaceri cu statul, Sebastian Ghiță a pus ghearele între 2007 și 2013 pe cele mai profitabile contracte. Bineînțeles, a acționat prin intermediul unora dintre firmele pe care avea să le falimenteze fără milă câțiva ani mai târziu: TEAMNET INTERNATIONAL, ASESOFT și 2K TELECOM.
Adunate, contractele obținute de TEAMNET depășesc 450 de milioane de lei, adică în jur de 90 de milioane de euro. În paralel, Ghiță a acționat și prin celelalte două societăți, care i-au adus alte 400 de milioane de lei în contracte. În perioada respectivă, au scris jurnaliștii, mogulul fugar avea nu mai puțin de 28 de companii cu care căpușa statul român.
Procurorii care l-au investigat înaintau cifre și mai spectaculoase. Spuneau că mogulul controla 54 de firme și, atenție, 24 de persoane fizice. În total, contractele publice ale firmelor lui Ghiță ar fi ajuns la 250 de milioane de euro. Totuși, de ce miroase incredibil de mult a spălare de bani?
Am descoperit și vă explicăm unul dintre motivele pentru care Sebastian Ghiță avea atât de multe firme: le înscria la grămadă la licitații pentru contracte cu statul, tocmai pentru a se asigura că va câștiga. Așa s-a întâmplat în cazul proiectului Internet la sate, unde au apărut pe liste zeci de firme legate de ASESOFT și 2K TELECOM. Mai mult, se pare că nababul nu-și băga doar prietenii în schemele sale, ci și neamurile. La adresa firmei fratelui lui Sebastian Ghiță aveau sediul alte 16 SRL-uri, de asemenea abonate la contracte cu statul.
Am arătat până acum că mogulul din spatele România TV avea o avere colosală, v-am spus de unde provenea și am spus că totul duce cu gândul la o operațiune complexă de spălare de bani.
Ca să explicăm de ce vorbim în acești teremeni, să ne uităm și la ce înseamnă de fapt spălarea banilor. Procurorii l-au luat în vizor pe Sebastian Ghiță pentru această infracțiune și acum rămâne la latitudinea dumneavoastră să trageți concluzii.
Ce este spălarea banilor? Ce spune legea?
Legea 129/2019, Art. 49
(1) Se pedepsește cu închisoare strictă de la 3 la 12 ani:
a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;
b) ascunderea ori disimularea adevăratei naturi, a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni;
c) dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri de către o altă persoană decât subiectul activ al infracțiunii din care provin bunurile, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni.
(2) În sensul alin. (1), prin bunuri se înțelege bunurile corporale sau necorporale, mobile ori imobile, precum și actele juridice sau documentele care atestă un titlu ori un drept cu privire la acestea.
Cu alte cuvinte, spălarea banilor este un proces prin care infractorii ascund originea ilegală a bunurilor lor. Aceștia folosesc sisteme financiare subterane pentru a procesa tranzacții și plăți și evită astfel mecanismele de supraveghere.
Cum funcționează spălarea banilor?
– Colectarea banilor murdari
Obținerea fondurilor din activități ilegale.
– Plasarea
Profiturile ilicite sunt introduse într-un sistem financiar legitim.
– Stratificarea (Layering)
Prin mișcări sau conversii, originea fondurilor este mascată
(de exemplu: facturi false, împrumuturi, transferuri între conturi).
– Integrarea
Profiturile reintră în economie
(de exemplu: investiții imobiliare, bunuri de lux, afaceri).
Ce au spus procurorii în cazul lui Ghiță?
„O parte din sumele de bani obținute ilicit prin trafic de influență sau devenite ilicite prin transferuri bancare efectuate pentru disimularea naturii provenienței lor și păstrate în conturile societăților controlate, au fost folosite de către Ghiță Sebastian Aurelian, la momente diferite, pentru atingerea unor scopuri personale sau de grup, economice sau politice.” (DNA, 2015)
Dar pe ce cale putea Sebastian Ghiță să reintroducă în circuit banii pe care îi făcea din contracte cu statul?
Pe o parte, putem spune că banii au mers în împrumuturi către Alexandru Iacobescu, cel care a fost la conducerea România TV și despre care v-am arătat că apărea ca dator cu peste 90 de milioane de euro către Ghiță.
De cealaltă parte, se pare că Ghiță a investit nestingherit în unele dintre cele mai mari companii din România, dar fără să își asume vreun pas. Și în această situație, procurorii l-au acuzat că spăla bani prin interpuși.
„Borfașul din portbagaj” a fost partener chiar cu Iulian Stanciu, bossul din spatele eMag. La momentul în care oamenii legii au tăbărât peste Ghiță și au descoperit schemele pe care le folosea, Stanciu a susținut că a rupt legăturile cu mogulul, din cauza „viziunii diferite asupra business-ului, precum și a convingerilor diferite”.
Mogulul fugar și bossul eMag aveau totuși o istorie consistentă împreună. Împreună (probabil denumirea vă este deja familiară), cei doi au deținut ASESOFT DISTRIBUTION și ASESOFT WEB. Cele două companii erau parte din DANTE INTERNATIONAL, compania aflată atunci în spatele eMag. Practic, firmele lui Ghiță aveau cea mai mare cotă: 83,67 %, suficient cât să controleze împreună cu Stanciu direcția afacerii. 16,33 % deținea un anume Radu Apostolescu.
În anul în care a dat lovitura asupra REALITATEA TV, Ghiță a lucrat și la rebranduirea celor două firme, care au devenit NETWORK ONE DISTRIBUTION. Tot atunci, Stanciu s-a jurat că Sebastian Ghiță a ieșit din schemă. Totuși, curios sau nu, cifra de afaceri a eMag a crescut spectaculos în 2011, cu 42%, până la 145 milioane euro. În 2012, eMag a fost cumpărat pe sume deloc mici de gigantul media Naspers.
Explicația cu privire la implicarea nababului fugar este deja ușor de găsit. Acesta nu a fugit deloc de profit. Dimpotrivă, așa cum au spus-o chiar procurorii, Sebastian Ghiță nu a plecat din afacere. De fapt, a lăsat-o pe mâna neamurilor sale. Practic, indirect, putem spune că Ghiță a luat parte la toate negocierile prin care eMag a fost vândut.
Rețetă de succes sau căpușare nesimțită a statului român? Unde sunt și ce fac autoritățile pentru a lua măsuri după toate aceste dezvăluiri care detonează sistemul paralel de îmbogățire a lui Ghiță pe spinarea tuturor românilor? De ce nu recuperează statul, în cea mai complicată perioadă economică, banii de la borfașul care îi râde în nas de pe meleaguri exotice?
