Se împlinește un an de la noaptea de 25 ianuarie 2025, când bezna s-a așternut nu doar peste orașul olandez Assen, ci și peste patrimoniul național al României. La ora 4:15, o bubuitură grozavă a curmat liniștea Muzeului Drents, marcând începutul unui jaf ce avea să dureze mai puțin de trei minute. În acest interval ridicol de scurt, trei indivizi au spart cu un simplu ciocan vitrina care adăpostea originalul Coifului de la Coțofenești și trei brățări din aur pur, dispărând în noapte cu piese de o valoare inestimabilă.
O pază de mântuială pentru un tezaur sacru
Ceea ce șochează în acest caz nu este doar îndrăzneala hoților, ci neglijența crasă a autorităților și a organizatorilor. Coiful dacic, simbol al puterii sacre și al regalității rege-preot, a fost protejat de o sticlă despre care criticii spun că era „de care aveți și voi acasă”. Mai revoltător este faptul că Muzeul Drents fusese avertizat de asigurator în privința securității precare, însă sugestiile de a alege vitrine rezistente au fost ignorate cu o ușurință vecină cu complicitatea.
Bâlbâieli la București și demiteri tardive
După ce tezaurul a dispărut, învelit probabil într-un rucsac ieftin sau o cârpă modestă, la București a început circul justificărilor. Întrebările legitime au rămas fără răspuns clar.
Cine a semnat ieșirea din țară a unor piese atât de valoroase către un muzeu de anvergură atât de mică, fără o evaluare de risc serioasă?
De ce informațiile oferite publicului român au fost fragmentate, evitându-se o comunicare oficială comună cu partenerii olandezi?
Directorul Muzeului Național de Istorie a României, Ernest Oberlander-Târnoveanu, a fost demis, dar nu înainte de a acuza muzeul-gazdă că ar fi mințit în privința măsurilor de securitate.
Speranța detectivilor vs. justiția cu picioare de lut
În timp ce procurorul general Alex Florența investighează dacă nu cumva coiful a devenit „monedă de schimb” pentru eliberarea unor infractori, detectivul de artă Arthur Brand rămâne optimist. Acesta susține că obiectul este, cel mai probabil, intact – fie îngropat, fie ascuns – deoarece topirea lui ar distruge valoarea sa imensă, lăsând hoții doar cu prețul aurului brut.
Arthur Brand avertizează însă că „nu e karmă bună” ca acest obiect să rămână dispărut și face apel la suspecți să colaboreze pentru a primi o pedeapsă mai indulgentă. Până atunci, Coiful de la Coțofenești rămâne o pată pe obrazul României, un simbol al trecutului țării care, care valoreaza milioane de euro și care, din păcate, a ajuns pe mâna unor hoți de doi bani.
