Editorial
Gică Popescu a fost judecat și condamnat. Fără a aduce o lezare a actului de justiție comentăm legalitatea contabilă și fiscală a invinuirii.
În dosar nu există o expertiză și ANAF nu a efectuat o inspecție fiscală. Înainte de declanșarea unei inspecții fiscale, dar în urma unui control al Gărzii Financiare, Gică Popescu a decis să plătească în România impozitul pe venitul primit de la Galatasaray.
La pagina 224 din Rechizitoriu este cheia de rezolvare a milionului - rezidența fiscală a lui Gică Popescu, ce nu a fost investigată, veniturile pe care le declară putând fii pentru o perioadă unde rezidența era în afara României, Germania, Turcia sau Italia (Lecce).
Comisionul a fost obținut în Grecia și Turcia. Competența teritorială fiscală este Grecia și Turcia.
Locul prestării este considerat a fi sediul activității economice sau sediul permanent al beneficiarului pentru prestările de servicii efectuate de intermediari
Faptul generator intervine la data prestării de servicii.
Dacă rezidența fiscală era Turcia sau altă țară, Gică Popescu nu datora impozit în România.
Condiții de rezidență:
au domiciliul în România, sau
au centrul intereselor vitale în România, sau
sunt prezente în România pentru o perioadă sau mai multe perioade ce depășesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat.
Deci dacă vroia Gică Popescu, jurisdicția nu aparținea României să o investigheze, așa cum rezultă din declarația NEINVESTIGATĂ și NECLARIFICATĂ la pagina 227 din Rechizitoriu. Gică Popescu a adus un venit necuvenit României.
Dar Gică Popescu a dat o declarație:
“În data de 01 septembrie 2003 am primit suma de 1.000.000 USD de la clubul Galatasaray Istanbul. Deși, pe chitanța emisă de clubul Galatasaray Istanbul se scrie “Transfer fee for Florin Bratu”, în realitate suma respectivă nu reprezintă în totalitate comisionul pentru transferul jucătorului Florin Bratu. În calitatea mea defost juător la clubul Galatasaray am ajutat acest club să transfere din România în vara anului 2003, un număr de 3 jucători (Bratu Florin, Ovidiu Petre și Gabriel Tamaș), discuțiile mele cu reprezentații clubului au fost ca eu să primesc suma de 350.000 USD pentru acest ajutor.Precizez că în anul 2001, am plecat de la Galatasaray Istanbul la echipa italiană Lecce, am fost nevoit să renunț la o sumă de aproximativ 650.000 USD (pe care mi-o datora clubul Galatasaray și alte drepturi contractuale) pentru a putea fi lăsat să plec la echipa italiană în vara anului 2003, la rugămintea clubului Galatasaray de a transfera 3 jucători, am avut ocazia să-mi recuperez și suma de 650.000 USD la care într-un fel fusesem nevoit să renunț. Atunci, la 1 septembrie 2003, am primit suma de 1.000.000 USD (350.000 comision transfer pentru cei 3 jucători și 650.000 USD suma restantă –așa cum am arătat mai sus) și am semnat o chitanță în acest sens. Această sumă de 1.000.000 USD a rămas în Turcia.”
Așa cum rezultă declarație suma de 1.000.000 a fost interpretată chiar de Gică Popescu drept COMISION. Drept pentru care trebuia alocată ori firmei Becali Sport SRL ori lui Gică Popescu.
Din punct de vedere fiscal, alegerea lui Gică Popescu de a o declara, ÎNAINTEA inspecției fiscale și plata îl absovă de orice altă vină, pentru nedeclararea la termen, conform OG 68/1997 Art 14 alin. (3) Dacă plătitorul îsi corecteaza din proprie inițiativă declarația, înainte de inițierea de către organul fiscal competent a procedurii de stabilire din oficiu a obligației de plată, fapta prevăzută la alin. (1) se sancționează cu avertisment.
Contabil și fiscal avem aspecte clare de nelegalitate:
Ne bis in idem. Nu poți fi judecat de două ori pentru aceiași faptă. Prin plata penalităților GP a fost sancționat o dată. Prin dosarul penal pentru aceiași fapta a fost condamnat.
Neclaritatea legii. Pentru aceiași faptă în fiscal (Legislația fiscală aplicabilă lui GP a fost OG 61/2002 și OG 68/1997) primește avertisment/contravenție, în penal este infracțiune (Legea 87/1994)
Autoritatea delegată de Lege și raportată Comisiei Europene pentru investigarea fraudei fiscale este ANAF, nu Garda Financiară/Parchetul/Poliția - vezi OG 8/2005
Decizia CCR 72/2019 – Procesele verbale ale GF nu sunt acte legale, dar Rechizitoriu se bazează pe ele ca probe. Se declară neconstituțional art 233^1, din CPF, referitor la utilizarea proceselor verbale GF din dosarele penale folosit de Parchet. O probă nu mai este probă, dar învinuirea pe o probă neconstituțională rămâne. Nu se aplică retroactiv
Fără a intra în domeniul legal, consider că elementul central este Regulamentul FIFA, care la data tranzacției permitea TPO. Parchetul spune că nu era prevăzut de FRF sau FIFA, deci ilegal, FIFA însă spune altceva:
Nu existau prevederi despre influența terților asupra cluburilor in 2003
Art 18 bis Influența terților asupra cluburilor (introdus in 2007)
1.Niciun club nu poate încheia un contract care permite unei alte părți semnatare sau unui terț să influențeze, prin chestiuni legate de muncă sau transferuri, independența clubului,politica acestuia sau rezultatele echipelor sale.
Art 18ter a treia parte din drepturile economice ale jucătorului
1.Nici un club sau jucător nu trebuie să intre într-un acord cu o terță parte prin care terța parte este îndreptățită să participe, fie integral sau parțial, la compensația ce trebuie platită în cazul unui viitor transfer al unui jucător de la un club la altul, sau de a i se atribui drepturi în cazul unui transfer sau al unei compensații din transfer.
Interdicția din paragraful 1 intră în vigoare începând cu 1 mai 2015.
Cu alte cuvinte infracțiunea din Rechizitoriu nu există.
Verdictul meu – Gică Popescu nu avea calitate, iar pentru milion nu mai era pericol public pentru a fi condamnat
Am pregătit o prezentare detaliată a celor două tranzacții, ce poate fi cercetată:
Sursa: Realitatea din Justitie
Urmărește știrile Realitatea din Justitie și pe Google News


























